Drumul unei femei - de la a dovedi la a fi

M-am întrebat astăzi:
cât din viața mea de femeie a fost despre a dovedi, cât despre a cere și cât despre a fi?

Când ești tânără, ai mereu dorința să arăți că poți. Oferi fără măsură, îți dăruiești timpul, energia, iubirea. Vrei să fii văzută, recunoscută, apreciată. Și faci asta poate chiar fără să-ți dai seama, purtată de nevoia de a demonstra că meriți locul tău în lume.

Mai târziu, maturitatea aduce cu ea o altă perspectivă. Nu mai simți să dăruiești în exces, să faci dovada propriei tale valori. În schimb, începi să pretinzi. Ceri. Și nu pentru că ai devenit mai egoistă, ci pentru că știi că meriți. Știi cât valorezi și nu mai accepți jumătăți de măsură.

Dar mai există un pas, mai subtil, mai rar și poate mai greu de făcut: acela în care nu mai ai nevoie nici să oferi peste măsură, nici să pretinzi. Momentul în care te așezi în tine însăți, liniștită, și pur și simplu ești.

Să „fii” înseamnă să-ți accepți feminitatea fără să o dovedești, să-ți porți frumusețea fără să o ceri, să-ți trăiești viața fără să o negociezi.

Și aici vine întrebarea: oare noi, femeile, știm în ce etapă ne aflăm? Suntem conștiente de cât oferim? De cât cerem? Și, mai ales, ne dăm voie să ajungem la acel „a fi”?

Pentru mine, Monielle s-a născut exact din acest gând.
Pentru că frumusețea și feminitatea nu au nevoie să fie nici demonstrate, nici cerute. Ele există. Și se simt. Iar o rochie Monielle nu este despre a arăta ceva în fața celorlalți, nici despre a revendica atenție. Este despre acel moment în care pur și simplu te îmbraci și ești: frumoasă, încrezătoare, completă.

Monielle nu te invită să dovedești nimic. Nu îți cere să te compari. Doar îți reamintește cine ești deja.
Și poate, chiar acum, în timp ce citești aceste rânduri, te vei întreba și tu:
unde sunt eu în călătoria mea ca femeie – la "a dovedi", la "a cere" sau la "a fi"?...

Cu drag,

Monica