Nu ce ascunzi. Ci ce alegi să pui în valoare.

Aud foarte des femei spunând:

„Aș vrea o rochie care să-mi ascundă abdomenul.”
„Ce croi mă face să par mai slabă?”
„Ce să port ca să nu mi se vadă șoldurile?”

Și de fiecare dată mă gândesc că, poate fără să ne dăm seama, ne-am obișnuit să ne privim corpul pornind de la ceea ce vrem să ascundem.

Eu aș întoarce puțin întrebarea.

Ce îți place la tine? Ce ai vrea să pui frumos în valoare?

Poate talia. Poate linia umerilor. Poate picioarele. Poate decolteul. Sau poate pur și simplu felul în care te miști atunci când porți ceva în care te simți bine.

Pentru mine, de aici începe alegerea unei rochii.

Nu de la defecte. Nu de la „ce trebuie mascat”. Ci de la femeia care o va purta.

O rochie bună nu ar trebui să te facă să te studiezi din toate unghiurile înainte să ieși din casă. Ar trebui să lucreze puțin pentru tine. Să urmărească frumos corpul acolo unde vrei, să lase libertate acolo unde ai nevoie și, după câteva minute, să te facă să uiți de ea.

Pentru că, până la urmă, asta îmi doresc eu de la o rochie: să te vezi pe tine înainte să vezi rochia.

Ce rochie alegi dacă vrei să-ți pui talia în valoare?

O rochie care pune frumos talia în valoare nu trebuie neapărat să fie foarte strânsă.

Din contră.

Uneori, un drapaj bine așezat, o croială petrecută, un cordon sau pur și simplu locul în care se întâlnesc liniile unei rochii pot contura talia mult mai frumos decât un material care urmărește fiecare centimetru al corpului.

Îmi plac croiurile care sugerează forma fără să o forțeze.

O rochie petrecută, de exemplu, creează aproape instinctiv acea linie feminină pe care ochiul o urmărește de la decolteu spre talie. Un decolteu în V prelungește vizual partea de sus a corpului, iar întâlnirea materialului în talie atrage privirea exact acolo unde ne dorim.

De aceea astfel de croiuri au rămas atât de iubite. Nu pentru că „ascund”, ci pentru că desenează frumos corpul.

La Monielle, Adnana Blue si Adnana Black sunt exemplele mele preferate. Drapajul și detaliul din talie nu sunt acolo doar ca element decorativ. Ele conduc privirea și dau rochiei personalitate, dar în același timp ajută silueta să capete o linie feminină și echilibrată.

Dar dacă nu am o talie foarte bine definită?

Atunci rochia o poate sugera.

Și asta este una dintre micile magii ale croiului.

Nu toate femeile au corpul construit în formă de clepsidră și nici nu trebuie să îl aibă. Uneori este suficient ca rochia să creeze vizual un punct de interes în jurul taliei: printr-o cusătură, o bandă, un cordon, un detaliu metalic, o schimbare de direcție a materialului sau prin felul în care cade fusta.

Și îmi place foarte mult când femeia poate decide singură cât de mult vrea să marcheze acea zonă.

O talie reglabilă, de exemplu, îți lasă libertatea să porți aceeași rochie mai relaxat într-o zi și mai definit în alta. La Nova Red si Nova Kaki exact această libertate mi se pare frumoasă: materialul rămâne fluid și confortabil, dar talia poate fi ajustată în funcție de corp și, poate la fel de important, de cum ai chef să o porți în ziua respectivă.

Pentru că nici corpul nostru nu se simte identic în fiecare zi.

Și e în regulă ca hainele să știe asta.

Fusta contează atunci când vrei să evidențiezi talia?

Foarte mult.

Dacă partea de sus urmărește frumos bustul și talia, iar fusta capătă apoi puțin volum sau cade mai liber, contrastul face talia să pară și mai bine definită.

De aceea îmi plac atât de mult fustele cloș și croiurile care se desprind ușor de corp după talie.

Au mișcare.

Și, pentru mine, mișcarea este o parte importantă din feminitate. Îmi place o rochie care arată frumos când stai în fața oglinzii, desigur. Dar îmi place și mai mult una care prinde viață când mergi, când te întorci, când urci niște trepte sau când fusta se ridică puțin într-o adiere de vânt.

Corpul nu este o fotografie.

De aceea nici rochia nu ar trebui gândită doar pentru momentul acela static în care stăm perfect drepte în fața oglinzii.

Dacă vreau să pun talia în valoare, trebuie să port curea?

Nu.

Cureaua este doar una dintre variante.

Poate fi minunată atunci când face parte firesc din croi, dar nu este o regulă și nici soluția universală.

Uneori, o talie prea strânsă poate face exact contrariul a ceea ce ne dorim: ne ține atenția permanent acolo.

Eu prefer detaliile care par să aparțină rochiei. Un drapaj. Un nod. Un inel. O linie curbată. O bandă. O cusătură plasată exact unde trebuie.

Acele detalii mici care, la prima vedere, par pur decorative, dar care schimbă felul în care ochiul citește întreaga siluetă.

Acolo mi se pare că începe croiul bun.

Când nu strigă „uite ce fac pentru tine”, dar pur și simplu… o face.

Și dacă am abdomenul mai proeminent?

Aici m-aș întoarce chiar la începutul articolului.

Nu aș porni de la întrebarea „cum îl ascund?”.

Aș căuta mai întâi unde vreau să duc privirea.

Poate spre decolteu. Poate spre talie, puțin mai sus. Poate spre o mânecă frumoasă. Spre culoare. Spre mișcarea fustei.

Un drapaj poate crea linii care alunecă peste corp fără să îl urmărească rigid. Un material cu puțină elasticitate poate oferi confort fără să strângă. O fustă care cade liber lasă corpului spațiu.

Dar cel mai important mi se pare altceva: să nu petreci toată ziua trăgând de rochie, verificând-o și întrebându-te dacă „se vede”.

Dacă faci asta, probabil nu este rochia potrivită pentru tine.

Indiferent cât de bine arată în fotografie.

Cum știi, până la urmă, că ai ales rochia potrivită?

Poate că răspunsul meu nu este foarte tehnic.

Dar este simplu.

Când începi să uiți de corp și să te gândești din nou la tine.

Când nu mai analizezi dacă talia este suficient de subțire, dacă abdomenul se vede din profil sau dacă rochia face exact ceea ce spune un anumit „ghid de siluetă”.

Când te uiți în oglindă și primul gând nu este „mă avantajează?”, ci:

„Îmi place de mine așa.”

Asta caut eu când creez o rochie Monielle.

Sigur că mă interesează croiul. Unde vine talia. Cum cade materialul. Ce face un drapaj. Cât de amplă este fusta. Cum se mișcă mâneca.

Dar toate lucrurile acestea sunt mijloace.

Scopul este femeia.

Și poate că data viitoare când alegi o rochie, în loc să te întrebi:

„Ce vreau să ascund?”

încearcă, măcar o dată, altă întrebare:

„Ce vreau să pun în lumină?”

S-ar putea să te uiți cu totul altfel și la rochie.

Și la tine.

Monielle. Feminitate în felul tău.